Viata ca o gara …

Sufletul ..cea mai curata forma a unui intreg , singurul pe care nu-l poti pacali , minti sau insela ..sufletul e cel care de cele mai multe ori se desprinde de minte si traieste nemijlocit si neconditionat .In suflet se astern cu grija trairi intense asemeni unor cuvinte  atent selectionate pe o foaie parfumata ..in suflet simtim  frenezia tuturor emotiilor , cand razi cu pofta sau plangi de durere in suflet izvoraste primul impuls ..sufletul este sincer si curat , cu ochii mintii mele vad sufletul asemeni florilor mele preferate invaluit intr-o mireasma de esenta tare  , parfumul simturilor mele… gingasele lacramioare , albe , pure ..ca niste clopotei zglobi dornici de viata imprastiind in jur mirosul imbatator trezindu-ma  la viata.Ma simt ca un calator prin lumea asta ..simt cum alunec pe sina vietii mele purtata de un tren prafuit care inainteaza cu viteza minima catre implinire ..am asteptat atatia ani in fata unei case de bilete sa pot infaptui o calatorie cu un tren curat si plin de caldura ..n-a fost sa fie , prin fata garii mele , un satuc uitat de lume nu a trecut decat acest tren iesit parca din filmele de epoca ..vechi, aburi, carbuni si ..frig ..un frig necrutator care-mi ingheata toate simturile si trairile ..Ma asez constienta fiind  ca  prêt de multe zile ale vietii mele aceasta  bancuta prafuita imi va tine companie  , sterg geamul inghetat si incerc sa privesc afara ..nu reusesc , nu zaresc decat intuneric , realizez ca in aceasta calatorie atemporala a timpului va fi vesnic noapte , ceata ..si fum ..un fum gros prin care voi cauta permanent o gura de aer curat ..Viata am asemuit-o mereu ca pe o gara ..in care oamenii asemeni  trenurilor  vin si pleaca constant , la timp sau cu intarzaiere ..multe trenuri de diferite lungimi , culori, unele mai vechi altele mai moderne , accelerat ,  , rapid, sau poate personal ..toate avand parca acelasi scop , o calatorie spre destinatia dorita.Au trecut prin fata mea trenuri care uneori mi-au luat intraga privire , alteori unele atat de simple ca si aspect care mi-au tulburat sufletul ..nu am indraznit niciodata sa urc ..pana acum , privesc pe geamul micut si inghetat , cate o luminita zglobie in departare imi mai anima frica , mi-e frig ..frig si frica ..ma obisnuisem sa traiesc fiindu-mi bine si cald , ma simteam protejata , stiam ca orice ar fi tu .. mecanic in trenul vietii mele vei avea grija sa imi fie bine , mai scoteam uneori capul pe fereastra lasand  vantul necrutator sa ma ciufuleasca de toate trairile din mine , apoi spasita cu glasul ragusit imi spuneam ca tot mai bine este la caldura ..acum e frig , oricat m-as ghemui simt cum fiori reci aluneca sacadat pe spatele-mi inconvoiat , off frigule  te-ncapatanezi sa ramai minute-n sir la mine-n trup  desi te-alung cu fiecare secunda care trece. Unde sa m-ascund?   Mereu ma vei gasi ..inchid ochii si las decat glasul sufletului sa vorbeasca ,  alunec imbatata   de simturi ..indraznesc sa cutez ca atunci cand ma voi trezi ma voi afla pe un camp imens plin cu verdeata , roua imi va bucura gleznele goale , un soare stralucitor isi va face cu grija simtita prezenta pe dupa nori , iar eu voi alerga neincetat printre miile de flori multicolore imprejmuite  de macii  rosii ai iubirii din mine …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s