Simte, traieste …iubeste !!!

72e5154545bf701bfa63590954878802

Ma gandesc ca uneori e bine sa te opresti din drum, sa dai o sansa lumii sau chiar mai multe ..sa primesti in bratele tale zambetul, fara sa pleci mai departe .. opreste-te o clipa din mersul zgomotos al vietii tale si asculta ..asculta ecoul sufletului tau care ..te cheama ..SIMTE, TRAIESTE, IUBESTE !

Era o seara de august, briza marii il cuprindea incet rascolindu-i toate simturile ..se oprise putin din lectura unei carti vechi si privea orizontul ..
Daca acea fata cu parul ondulat si ochii mari i-ar fi zambit si ar fi intins manuta prin filele cartii vechi,cum ar fi reactionat ?! In departare valurile loveau stancile imbratisandu-le usor, se lasa inserarea peste acel loc uitat de oameni, salbaticia il atragea, era obosit de atatea rezonante ale trecutului, de amintiri ..era obosit sa mai alerge catre undeva si totodata spre nicaieri ..

A inchis ochii, auzea doar valurile si niste tipete de pescarusi neobositi,cu ochii mintii vedea cum fata ii zambeste …acel chip, acea aparitie ..oare, e posibil ?!?

Uitase ca toata viata alergase in cautarea fericirii, a sufletului , uitase cum e sa simti moliciunea altor buze, uitase ca bratele-i puternice nu au mai strans demult in brate pe cineva ..insa nu uitase sa viseze ..

Imaginea ei se contura printre voaluri albe de matase, vantul ii mangaia parul usor ondulat, abia atingea nisipul cu talpile iar rochia dansa un dans feeric in jurul ei ..Soarele intrase demult in nori, iar el nu reusea sa-i zareasca bine chipul ..inima ii batea cu putere ..ar fi vrut sa strige >> hei, opreste-te din mers>> dar vocea nu il asculta, nodul acela din gat il facea incapabil de a rosti vreun sunet ..

Privind-o parea intr-o lume ireala,in sfarsit lumea lui prinsese culoare, gasise ceva ce il facea sa freamate si totusi , cine, cine era aceasta fata ?! De unde aparuse?!

A inceput sa alerge spre ea, cu sufletul pe dinafara, uitand de el, uitand de trecut, atat de aproape de prezent.Dintr-odata pe chipul fetei aparu un zambet divin, iar rasul acela facea ca tot universul sa se umple cu frumos .. O privea extaziat, speriat si uimit de aparitie.

Era atat gingasa si calda,totul parea ca inverzeste in jurul ei.Nisipul se preschimbase in iarba, mii de maci rosii se leganau in bataia vantului,doar stancile erau pe loc si marea in departare, doar in locul nisipului aparuse iarba umeda cu stropi de roua.

O privea neincetat zambind si incerca sa o descopere . Il uimea si atragea aparitia fetei .Era placuta, diafana, atat de diferita …
Minutele treceau, orele ..o privea dar nu indraznea sa ii vorbeasca de teama sa nu strice magia…

Intr-un tarziu si-a facut curaj si i-a vorbit,intreband-o cine e si ce face singura acolo.

I-a raspuns zambind desi chipul acela trada o mare suferinta…
ca incearca sa afle raspunsurile timpului si sangereaza de singuratate, rataceste in cautarea acelui loc caruia ceilalti ii spun <> .

A ramas tacut cu ea, tinand-o la pieptul lui, o ocrotea de tot ce era in jur si o ascundea in sufletul lui .Si ea a inceput sa se deschida, a inceput sa cante acel cantec al iubirii, cuvintele lor erau versuri presarate pe portativul a doua inimii, mainile lor conturau un decor al trairilor intense, trupurile vibrau iar buzele tremurande sopteau zeci si zeci de ganduri si trairi ..ca un izvor de cuvinte nescrise ..

O chemase cu gandul atunci in acea zi,o chemase sa vina :

” Vino, vino in bratele mele, te astept si eu si marea ..o barca ancorata la tarm, sa ratacim asa ca doi nebuni .. ne oprim cand foamea ne razbeste in port…zburam cu parasuta deasupra marii…alergam pe plaja si ne trezim dimineata in pustiu,fara sa ne amintim cum am ajuns acolo. Iesim in zori cu pescarii in larg..ne balacim incercand sa prindem peste,ne alergam pe tarm la rasarit, inchiriem cladirea cea mai apropiata de mare si dormim cu ferestrele deschise, astfel incat in zori sa ne trezim cu marea in casa. Seara inotam in mare. Dimineata inotam in mare. Ziua inotam in mare. Cand timpul se va strica luam o parte din mare cu noi si ne intoarcem impreuna. Iubeste. Lasa-te iubita. Fii libera. Si.. zambeste”

Iar EA…
Stia ca este „EL” completarea sufletului ei, stia ca undeva exista si il astepta ..

” Te astept ascunsa de valurile involburate ale vietii, ma pastrez pentru tine si ma rog in tacere sa vii , sa ma cauti sa ma topesc in bratele tale ..acea clipa as vrea s-o pastrez la infinit sa opresc timpul in loc,in asteptarea ta trec minute ..trec secunde si clipe fara contur fara esenta ..te strig , te caut , te astept ..insa picaturi de neliniste tot isi fac loc in sufletul meu ..mi-e frica , mi-e frica de rautatea lumii, de incurcatele cai ale vietii , mi-e frica sa nu uiti drumul spre inima mea … ”

Si a venit asemeni perlei scaldata de soare si udata de valurile marii, s-au imbratisat si au zambit pe rand rasaritului si apusului ..

De atunci fiecare rasarit este al lor, fiecare bucurie de peste zi o traiesc impreuna, apusul este timpul intalnirii lor… locul in care privirea lor a acceptat ca .. apartin unul altuia pentru eternitate ..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s